Nimic pe lumea asta lyrics
by Vlad Dobrescu
[Strofă]
Veghez trupu' ăsta în care nu mai locuiește nimeni
Afară ceru' pare că râde de mine
Cât de senin e
Da' simt că mă vindec
Dacă-l privesc că zbor direct cu amintirile
În vremuri simple
Când grijile erau puține
Mă simțeam în vârfu' lumii, stând sus pe umerii lu' tata
D-ac*m mama plânge pe umăru' meu și strigă-n zadar
Sunt bărbat ac*m, deci gata
Tre' să-i ofer echilibru
Da' mă simt nepregătit să-nfrunt realitatea de unu' singur
Lucrurile apar mai clare
Văzute în retrovizoarе
Văd unde am greșit, da' nu mai pot să mai dau înapoi și doare
Că nе-a dat tot ce-avea să ajungem
Unde suntem
Și tot ce-am fost eu în stare să-i dau înapoi e o cruce de lemn
Știu că un pod se clădește de pe ambele maluri
Dar veneam din alte vremuri și aveam cu totu' alte valori
Nu era de acord cu atracția mea către viața de stradă
Aveam un plan
Da' nu-i spuneam
Că nu credeam
C-o să-l înțeleagă
Speram doar să apuce să vadă
Ce-a văzut o lume întreagă
Da' până m-am ridicat eu, el nu mai putea să meargă
Frate-miu-i cap de familie, are nevastă și-un băiat
Îl cheamă tot Vlad
Eu, tot ce-am realizat, e muzica asta
Și mulți zic c-asta compensează, dar eu nu cred
Altfel nu pot să-mi explic de ce simt golu' ăsta-n suflet
Și nimic nu poa' să-l umple
Toți ne ducem crucea proprie
Eu încerc să nu mai alung pe oricine îndrăznește să se apropie
Că tovarăși apar pe drum
Cât împart un scop comun
Da' familia-i singura care-o să rămână acolo oric*m
Și vreau să construiesc la rându' meu una, da' nu mă simt gata
Probabil de-abia atunci o să-nțeleg c*m a fost să fii tata
Și poate după ce-mi termin și eu misiunea pe Pământ
O să urmeze și un afterparty la care-s invitat să cânt
Și el o să stea-n primu' rând
În sfârșit, mândru de fii-su
Care n-a ascultat de nimeni și-a făcut să se-ntâmple visu'
Nu-i nimic pe lumea asta mai greu
Decât să accept că-i ultima oară când îl mai văd pe tatăl meu
Și nu-i nimic pe lumea asta mai trist
Decât că n-am mai apucat să-i zic: „Îți mulțumesc că exist!”
Da' nu-i nimic pe lumea asta rămas
De făcut decât să-mi duc regretu-n suflet până-n ultimu’ ceas
Încă sper c-o să ne revedem o dată
Așa că nu-i nimic, doar pe lumea asta-ți zic: „Adio, tată!”