Când se risipește ceața lyrics
by Vlad Dobrescu
[Refren: Vlad Dobrescu]
Când ți-o arzi cu mine alpha, o să-ți iei o mega țeapă la final
Că nu sunt genu’ să renunț
Pân’ la urmă, când se risipește ceața și-ți vezi în reluare viața
O să înțelegi cu cine te-ai pus
Și o să strigi că vrei pace, da’ nu se poate, e prea târziu
Că suntem soldați din tată-n fiu
Ai câștigat o bătălie, poate și-un trofeu
Dar războiu’ l-am câștigat tot eu!
[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Relația mea cu competiția-i ceva complicat
Le dau rușine, da-i și înțeleg, pe de-altă parte, și eu m-aș oftica
Nu crezi că sunt vrednic de podium?
Zi-mi de ce nu?
Că n-am mai scos nimic propriu
De peste-un deceniu?
Bine, poate nu-s acel
Dar depinde: ce preferi?
Un G de verde, sau vreo zece legături de pătrunjel
Servite de tot felu’ de MC-i proptiți în geam pentru pensii?
Au căzut de mult, dar se ridică cu pretenții
Școala veche e-n vacanță, îi doare-n pulă pe toți
Și-ăștia mici încă iau tot în bătaie de joc
Și-o ard cu strada-n sus și strada-n jos
Da, da, știu, sunt bagabonți și bazați toți
Ar jura că-s numai caterincă
Li se pare că nu-s real, dar asta doar fiindcă nu poa’ să m-atingă
Așa că nu-mi spune mie c*m să fac hip-hop
Maică-ta umblă pe stradă în halat și șlapi!
Tu ai ajuns în București și c*m ai dat de-asfalt
Ne dai sfaturi, hai, stai calm tu
Că făceam d-astea prin anii ’90 pe când era chiar grav
Vrei să ne-ntoarcem acolo? Mai bine las-o așa!
Avem ”Bârfe despre târfe”, ”Lirici pentru critici”
Și multe dume noi pe 2025
Primu’ foc e-n sus în caz că n-am înțeles eu ce-ai spus
Sau n-ai știut cu ce fel de om te-ai pus
Și ți-o arzi cu mine alpha!
[Refren: Vlad Dobrescu]
Când ți-o arzi cu mine alpha, o să-ți iei o mega țeapă la final
Că nu sunt genu’ să renunț
Pân’ la urmă, când se risipește ceața și-ți vezi în reluare viața
O să înțelegi cu cine te-ai pus
Și o să strigi că vrei pace, da’ nu se poate, e prea târziu
Că suntem soldați din tată-n fiu
Ai câștigat o bătălie, poate și-un trofeu
Dar războiu’ l-am câștigat tot eu!
[Strofa 2: Cedry2k]
MC-ii o ard penal
Unu’ din doi e caz mental
Altfel, nu le simți prezența ca la gaz metan
Pamfletarii se pot lamenta
Da-s vorbe-n van
Niciun contemporan
N-are ce comenta momentan!
Fenomenal pe papirus, ca Horațiu
Și asta fără să negociem principii, ca Ion Rațiu
Voi pompați-vă până explodați
Dar bluff-ați
Practic, vă declarați apți
Pentru un zbor în spațiu!
Și "Când se risipește ceața", sângerezi
Nu fii și genu’ ce-și risipește viața, înțelegi?
Sau încă bâjbâi în "Noaptea minții"
Cu "Ăștia mici" ce insistă aiurea să-și țină-n doliu părinții?
Te tragi pe cur
Pentru ce bagi pe gură
Da’ nu poți fii centaur
După ce faci centura
Nu chem caralii
Nu chem Caranii
Practic e de-ajuns un upercut atent și te duci la nani!
Nu tre’ să ți-o coc, bă gogule
Îți provoc un șoc pe loc
Când te văd la ochi, streptococule!
Te-am văzut cerșind pe TikTok
Mă, milogule
Dă din cioc până te scot din joc
Dobitocule!
C-ai mei sunt loco, țăcăniți, măcăni
Și "Până se risipește ceața", “Orașu’ e-n flăcări”
Și “În sfârșit” te convingi (Ferea, ferea, ferea!)
Sau te vom transfera în Ferentari ’95!
[Refren: Vlad Dobrescu]
Când ți-o arzi cu mine alpha, o să-ți iei o mega țeapă la final
Că nu sunt genu’ să renunț
Pân’ la urmă, când se risipește ceața și-ți vezi în reluare viața
O să înțelegi cu cine te-ai pus
Și o să strigi că vrei pace, da’ nu se poate, e prea târziu
Că suntem soldați din tată-n fiu
Ai câștigat o bătălie, poate și-un trofeu
Dar războiu’ l-am câștigat tot eu!